Se desfăşoară sub anestezie locală, fără durere, în mai multe etape. În funcţie de situaţie, un dinte poate avea de la 1 până la 4-5 canale radiculare, necesitând mai multe vizite la cabinet pentru un tratament corect şi complet. Una dintre condițiile necesare realizării unui tratament radicular de calitate este izolarea dintelui. Dintre modalitățile de izolare, cea mai modernă și mai eficientă este diga dentară (un cauciuc special). Ea reprezintă un sistem care permite delimitarea unui câmp operator, adică a unui mediu uscat și necontaminat cu bacterii din salivă sau de pe suprafaţa limbii sau a obrajilor. Astfel, prognosticul tratamentului este unul mult mai bun, pentru că orice țesut se vindecă mai repede în lipsa infecției.

De asemenea, determinarea lungimii canalului radicular este un lucru esențial pentru un tratament corect, aceasta fiind posibilă doar cu ajutorul unui aparat numit apexlocator (care ne ghidează și ne arată cu mare precizie nivelul de avansare în canal), precum și a radiografiei digitale.

După izolare, se creează un mic orificiu în interiorul dintelui, se extrage pulpa dentară deteriorată, se curăţă spaţiul rămas (cu ace manuale și rotative), se sterilizează practic canalele şi se obturează. În fiecare canal se introduce un material cauciucat numit gutapercă şi se sigilează canalul prin cimentare. Pentru evaluarea reuşitei tratamentului de canal radicular, cea mai sigură metodă este comparaţia radiografiilor obţinute înainte şi după tratament, de preferat digitale pentru o reducere semnificativă a radiației.

În unele cazuri, în canal se inserează un pivot din metal sau fibră de sticlă, pentru susţinerea dintelui; ultima etapă constă în reconstrucţia coronară a dintelui prin obturație estetică sau (în cazurile unei distrucții mai avansate) prin aplicarea unei coroane dentare, care protejează dintele de fracturi (dinţii cu tratament de canal radicular sunt mai fragili și mai expuşi riscului de fractură).